Nu poți să nu constați cu tristețe că, în ani de oportunități de formare și informare, la noi ajung la decizii inși care citesc puțin și pricep tot atât de puțin. Faptul se putea observa ușor zilele trecute în intervenția plină de imprecații („fascistoid”, „legionaroid”, „vândut”, „atac la judecători” etc.) a ministrului actual de interne. Sunt oare juriști care nu stăpânesc cuvintele folosite, chiar dacă se dau emfatic și „prof. dr.”? Străini de civism, asemenea inși înlocuiesc rezolvări de drept cu scrâșnetul de vorbe menite să năucească. Dacă s-ar uita în oglindă, ar constata că sunt civic, moral și politic…
Autor: Andrei Marga
Din nefericire, „statul paralel” nu este deloc o figură retorică în polemica publică și nici doar metaforă. El este deocamdată realitate, cu efecte nefaste, fără echivoc. „Statul paralel” constă dintr-un ansamblu de persoane și forțe, în mare măsură reperabile, care parazitează și dublează statul existent, spre a-l controla. În condițiile paralelizării, oamenii trăiesc iluzia că viața le-ar fi reglată la lumina zilei și ar sta oarecum în propriile mâini, ea fiind în fapt în mâinile unei forțe din spatele scenei, care nu-i întreabă ce-i de făcut. Ceva clandestin, cu aparențe de legalitate, decide. Mișcări clandestine au fost variate în istorie…
Pentru sănătatea unei societăți este esențial ca fiecare cetățean să exprime nestingherit opinii în chestiunile de interes public. Și este datoria celor profesionalizați să avanseze evaluări cultivate ale societății ca întreg, accesibile, firește, verificării din partea oricui. Am formulat în timp diagnoze sub concepte precise, prin aplicarea unei metodologii și viziuni elaborate. Unele păreau severe – aș fi vrut să fie altele. Dar cele severe s-au confirmat. Evoc câteva pe care degringolada din 2024 le readuce în actualitate, din perspectiva ieșirii statului din derapajele actuale. Este cunoscut că politicile internă și externă ale unui stat fac un întreg și că…
Se clamează frecvent astăzi revenirea la rațiune. Se observă ușor, însă, că prea puțini sunt gata să-i facă față. Unii o invocă doar pentru a justifica starea pe loc. Să lămurim lucrurile. Trăim în societăți rezultate din modernizări. Aceasta face ca rațiunea („gândirea”, „Denken”, „thinking”,„pensée”, în unele echivalări) să fie mai mult decât o facultate de cunoaștere – alături de sensibilitate, intelect, inteligență, imaginație. Ea ține, firește, de mintea omului, dar include o viziune asupra realității și un proiect al organizării vieții. Cine îmbrățișează rațiunea își asumă o lume regizată de cauze și ordonată de legi a căror cunoaștere este…
Autor al celei mai ample filosofii de la Heidegger încoace și ajuns între cei mai citiți gânditori, Jürgen Habermas a intrat de curând cu o nouă carte în librării. Sub titlul „Es musste etwas besser werden…” (Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2024, 254 p.), cititorul află în ea răspunsurile filosofului la întrebări puse de cunoscători (Stefan Müller-Doohm și Roman Yos) privind opțiunile sale și lumea actuală. Formula „trebuia să fie ceva mai bine”, care dă titlul cărții, reține ceea ce deja din vremea studiilor în drept, sociologie, economie, psihologie, literatură universală, filosofie, parcurse de tânărul Habermas la Göttingen, Bonn, Zürich, Marburg,…
În campania electorală din 2024, nu a putut fi prezentat până la această oră nici un program propriu-zis privind viitorul țării. România a îmbrățișat de ani buni ultimul loc în Europa la indicatori cruciali, dar cei care îi decid soarta sunt în continuare, din nefericire, dintre cei slab pregătiți. Mulți ventilează ceea ce aud prin ședințe, dar proiectarea dezvoltării le este vizibil peste puteri. Partide consacrate nu și-au primenit rândurile nici măcar pentru 2024, deși crizele în care au dus România sunt grave. Se înțelege încă anevoie ce înseamnă a reprezenta cetățenii unei țări. O mulțime de piloși, impostori și…
În anii optzeci, China conta ca cea mai populată țară din lume, dar împovărată de dificultăți. După 1978, când Deng Xiaoping a lansat reformele, cei cu simț istoric au socotit-o supraputere emergentă. Cu proverbială modestie, exponenții ei o prezentau însă drept „țară în curs de dezvoltare”. Desigur, orice țară știe mai bine ce are de făcut, numai că nu mai poate fi doar „în curs de dezvoltare” o țară care trimite nave în cosmos, preia întâietatea în construcția de mașini, medicină și electronică, cu realizări exemplare în varii domenii. Chinezii, însă, cugetă și performează, abia apoi se mândresc. Istoriile constată…
Sub inflația de vorbe și noțiuni confuze și în agitația unei modernizări chinuite de nepricepere se petrec în România actuală drame, adesea tragedii, oricum, fenomene șocante. Exemplele sunt nenumărate. La marginile unor orașe, dai de o mizerie de nedescris, cu oameni locuind în tomberoane și hrănindu-se din ce se aruncă. Te deplasezi în sate, în oricare dintre regiuni, dai de oameni privați de orice șanse, încât țara ia, și din acest motiv, primul loc la sărăcie în Europa. Din nou, statisticile anunță creșterea ponderii tinerilor care vor să plece din țară. Fie și numai aceste realități oferă rațiuni suficiente pentru…
Aspirația de a crea mașini care preiau operații, munci întregi și activități diverse ale omului este veche. Ea s-a convertit demult în creație tehnică și a dus deja la o seamă de realizări. Iar ceea ce se prefigurează este mai mult decât spectaculos. Însăși condiția umană în lume se schimbă. Karel Capek a lansat literar imaginea robotului – personajul care execută mașinal operații. Azi, destui inși sunt instrumente de debitat, cu trup și suflet, idei fixe – adevărați roboți umani. Sunt însă în creștere rapidă roboții neumani. Aceștia își extind continuu gama, de la industrie și comerț, la creație. Să…
Oamenii au, știm bine, interese – preocupări tenace, cu mobilizări de resurse diverse, pentru a satisface durabil nevoi și aspirații – care schimbă de multe ori ceea ce este în jur. Persoana este apreciată adesea pentru spectrul larg al intereselor. Nu se poate generaliza, desigur, dar ar trebui să dea de gândit că printre decidenții României actuale, de la primar de comună, trecând prin responsabili de instituții, la președinte, găsești rar persoane care să nu reducă interesele la propriul interes. Destul să pui întrebări, că descoperi tertipuri. Formatul decidenților a ajuns azi atât de jos, încât, dacă iei în seamă…